Am mai scris (aici) că Spania nu înseamnă doar Sagrada Familia sau corridele, ci, pentru noi, in primul rând Rodellar, Siurana, Santa Linya sau Albarracin.
Primavara asta ne-am decis (eu - Cristi Joantă și prietenul George Maris) să vedem live cum arată Mecca boulderului spaniol. Așa că am organizat două excursii în celebra zonă din Aragon cu o pauză de două săptămâni între ele. Prima impresie a fost “WOW!”. Toate păreau de vis, de la pădurea de pin desprinsă direct din basme până la bolovanii de gresie ce străjuiesc pădurile de la începutul timpurilor.
Traseele sunt după experiența, imaginația și curajul fiecăruia. Vrei tavane, ai tavane. Vrei surplombe, ai surplombe. Vrei fețe verticale sau căzute, la fel. Iar cățărarea este atât de plăcută, provocările atât de diferite, încât îți vine să te cațeri în continuu, fără oprire. Nu găsesc cuvinte să descriu tot ce am trăit acolo. Frânturi sunt surprinse în fotografiile realizate cu telefonul. Vă provoc, merită să mergeți și să vedeți cu ochii voștri. E un loc de vis!
Realizările la perete au fost după nivelul fiecăruia. Georgică a cățărat mai multe trasee cu grad de dificultate între 7c și 8a iar eu mai puține, majoritatea trasee cu grad de dificultate între intre 7a și 7b.
Și mai interesant și mai distractiv a fost ceea ce s-a întâmplat în cea de a doua excursie. Am dedicat-o aproape în exclusivitate copiilor: Vlad și Miranda . Cei doi juniori s-au ridicat la înălțimea părinților: Miranda a cățărat trasee 6b+/6c, iar Vlad, cu susținerea cățărătorilor aflați în zonă a cățărat câteva trasee de gradul 6a/6a+. Pentru Miranda, asta a fost una dintre primele sale ieșiri la stâncă! Viitorul arată bine pentru boldering-ul/escalada românească. Sperăm să continue cu aceeași plăcere, determinare și pasiune. Rezultatele se vor vedea pe parcurs.
Sper ca aceste rânduri să vă (re)deschidă pofta de cățărat. Nu mai stați pe gânduri, făceți-vă planuri pentru toamna asta și... Climb a Muerte!
