ZIUA 21 - a mai trecut o zi...
O zi cretină, aș zice. Ne-am hotărât să ne cățărăm la Sassies, un sector mare şi frumos, care, printre altele, "găzduiește" trasee vestite ca Pinotage sau Shoholoza.
Eu, Karesz, Enci și cu Vlad. Înarmați cu descrierea drumului de acces dată de doi amici şi cu topoul de doi lei al lui Scott Noy la purtător, am plecat pe la ora 11 și ceva... Am rătăcit vreo 45 de minute în căutarea drumului de la șoseaua principală, care ni se spusese că este "a dirt road", iar el săracu' începea de la șosea cu 40 de metri de "paved road". După ce ne-am băgat... mașinile prin tot felul de coclauri prin boscheți şi bălării, într-un final, l-am găsit!
Ajunși la parcare, am zis gata, floare la ureche de acum! Avem topoul, gata, suntem ca și ajunsi. Aha... da de unde! Am mai pierdut încă vreo oră și ceva să găsim poteca. Incredibil şi absolut inadmisibil cât de prost este topoul ăsta! Nu tu repere, ba chiar unele inexistente. "A large group of boulders" într-un haos de bolovani...
Pe scurt, am pierdut cu totul vreo trei ore. Se cam duseseră naibii planurile noastre. Ce să faci în trei ore de lumină cu o singură lampă.
După câteva trasee de încălzire am zis să dăm câteva încercări traseelor pentru care venisem. Karesz a încercat Pinotage, un 7b+ extrem de estetic şi popular. A fost aproape să îl facă, dar pielea a zis pas. Nu-i nimic, iese data viitoare.
Apoi, m-am băgat și eu într-o grotă să încerc An Amal Roof, un 7c lung cu flăcări. Începe cu vreo 5-6 mișcări pe riglete într-un tavan, iar apoi iese pe o surplombă, încă vreo 10 mișcări, boulder plus ceva power endurance. Primele mișcări mi-au ieșit relativ repede. Am zis să încerc şi partea a doua, să nu cad ca boul pe sus, dar ce să mai încerc? Se făcuse aproape beznă, cățărăm blind. Am zis să-l las pe data viitoare, când poate o să ne organizăm mai bine și-o să ajungem mai devreme la bolovani.
Se mai întâmplă şi dintr-astea... csf, ncsf
P.S. Mă gândesc cu groază că anul viitor, Scott Noy, vă scoate un alt topou, care va include şi noile zone...
